Cere si ti se va da dublu
Soarta a facut ca eu sa ma nasc in Constanta, iar vara-mea in Bucuresti. Si pentru ca rudele nu ti le poti alege, am decis ca daca tot e sa nu pot sa scap de ea, mai bine sa fim prieteni. Motiv pentru care, de cand s-a nascut (la vreo 4 luni inaintea mea), ea vine cu la mare abnegatie(vedeti ce cuvinte stiu? Meritam si eu o carte de la Julica, nu?)
Si pentru ca la omul sarac nici boii nu trag, dupa ce ca Bucurestiul nu are deschidere la mare, acolo pana si shaworma e mai scumpa. Asa ca, de dragul economiei,desi nu ne era foame, ne-am luat sotii cu noi si am plecat sa mancam
Drept pentru care ne-am trezit asezati la o terasa, cu un meniu in mana. In timp ce studiam fituica aia mai rau decat cursurile in mijlocul sesiunii, vine o ospatareasa la noi, sa ne ia comanda. Vara-mea, ca sa fie mai altfel decat toata lumea, a comandat o un expresso lung si o shaworma de vita, ca aia de pui nu mai e cul. Eu in schimb, vegetarian convins si profound scarbit de cantintatea de E-uri dintr-o shaworma, am comandat un hamburger si o bere.
Peste doua minute, apare ospatareasa, zglobie ca o antilopa, sa o anunte pe vara-mea ca din lipsa de vaca, nu poate sa-i aduca decat shaworma de pui. Iar pentru ca indiferent de carne, tot ieftina era, nu au fost comentarii.
Peste inca un minut, antilopa imi pune in fata o chifla cu niste chestii inauntru, anuntandu-ma ceremonios: “Hamburgerul dumneavoastra”. Nu sunt eu prea inteligent, dar macar atata lucru stiu si eu, ca diferenta dintre kebab de pui si hamburger e ca ultimul e facut cu vita. In schimb al meu aproape ca avea pene.
Cu destula delicatete, deoarece nu voiam sa ranesc sentimentele antilopei, initiez un dialog:
- Nu te supara, dar eu comandasem hamburger
- Da, asa e
- Pai asta din farfuria mea e pui
- Da, dar cum v-am zis si mai devreme, nu mai avem carne de vita
- Deci mi-ai adus kebab?
- Da, asa e
- Dar eu comandasem hamburger
- Pai nu intelegeti ca nu mai avem vita??????
Luat prin surprindere, m-am consolat brusc cu ideea ca si kebabul e bun, asa ca am inceput sa rod la el in liniste. Bucuresteanca incepe brusc sa clatine din cap a dezaprobare, ca de ce nu i-am dat cu farfuria in cap, ca doar eu sunt client, si trebuie sa mananc ce vreau eu, nu ce vrea ea. Intr-o clipa, apare insa antilopa cu shaworma lu’ vara-mea, si cu doua cesti pline, pe care i le posteaza in fata. Se infiripa alt dialog, de data asta cu mine spectator:
- Care e ceasca mea?
- Cum adica?
- Pai sunt doua, care dintre ele e a mea?
- Pai amandoua!
- Pai de ce?
- Pai nu ati cerut o cafea si un expresso lung?
- Nu, eu am intrebat ce fel de cafea aveti, si mi-ati zis ca aveti expresso lung si scurt.
- Nu, (antilopei ii placea la culme sa inceapa raspunsul la fel ca intrebarea) eu am inteles ca vreti si o cafea, si un expresso.
- Pai si eu ce sa fac cu amandoua?
- Da’ io ce sa fac cu ele???
In timp ce eu mozoleam kebabul satisfacut de infrangerea rudei mele, antilopa apare cu o alta chifla la mine, anuntand ceremonios: Hamburgerul dumneavoastra!
Eu blocat de tot, apuc doar sa ingaim:
- Pai nu ziceati ca nu aveti carne de vita?
- Pai ziceam, dar uite ca mai aveam, acum mi-au zis colegii
- Bun, dar eu acum ce fac, mai mananc o data?
Vazand ca a tinut faza pana si fiara de vara-mea, antilopa ataca iar frontal:
- Pai si io ce fac acum cu el?
- Aveti dreptate, lasati-l aici.
Ne apucam noi sa facem hamburgerul posta, cand o auzim pe antilopa plangandu-se colegei de tura: “Auzi dom’le, dupa ce ca le duc ce au comandat si inca pe deasupra, tot nemultumiti sunt!”. Convinsi ca am intrecut masura, glojdim in liniste ce ne mai ramasese.
Eu, cuminte in coltul meu, tocmai voiam sa imi aprind o tigara dupa o masa copioasa, dar n-am apucat, pentru ca vara-mea imi trage un cot in stomacul plin, si-mi sopteste “Bai, hai sa plecam naibii pana nu imi aduce si mie shaworma aia de vita”
Rahat
Ca orice roman care n-a inteles nimic din istorie, T.S. si-a zis ca luptele cu turcii sunt doar povesti de invatat la scoala, motiv pentru care o excursie la Istanbul parea cea mai buna idée. Motiv pentru care a si aplicat-o.
Si ca orice turist dornic de o drumetie, odata ajuns la Stambul, s-a suit intr-un taxi si a plecat spre bazaar. Toata lumea il instruise pe T.S. ca in Turcia trebuie sa negociezi la sange, dar in special la taxiuri. Iar T.S. e de obicei un tip ascultator.
Asa ca in momentul in care i s-au cerut 10 euro pentru un drum de 1 km, a reactionat promt. Numai ca, desi planuise sa vorbeasca in engleza, nu i-a iesit din gura decat un “rahat, de banii astia ma intorceam acasa cu avionul”. Taximetristul, evident impresionat de vehementa lui T.S., a punctat intr-o romana aproximativa: “rahat cuvant turcesc”. Nici nu va imaginati ce impact a avut limba materna asupra bietului T.S., care vizibil rosu la fata a tinut sa precizeze ca stie doar cateva cuvinte turcesti, incepand cu rahat, continuand cu baklava, sugiuc, si terminand cu salam alecum si Allah Akbar.
Desi se stie ca turcii sunt niste oameni crunti, taximetristul notru era un sensibil, motiv pentru care, cu o privire complice, a dezvaluit secretul bunastarii: “rahat nimic, baklava nimic, sugiuc nimic,bacsis e tot”
Nimeni nu a inteles nici pana in ziua de azi de ce T.S. a platit 20 de euro in loc de 10, si tot a plecat cu sentimentul ca a dat prea putin.
Vanilla ice
Exista injuraturi de toate felurile, pentru toate gusturile, cu rude, cu sfinti, cu organe, dar pana la urma, oricat de originale ar fi, tot la mama se ajunge pana la urma. Motiv pentru care, orice mamica responsabila isi da toata silinta sa isi educe in asa fel copilul, incat sa nu dea altora motiv de refulari in limbaj.
O astfel de mamica responabila, incercand sa explice puradelului care e treaba cu altruismul si incercand sa demonstreze practic faza cu “da si ti se va da”, a cumparat din proprie initiativa o inghetata. In care ciutanul s-a infipt promt. Numai ca mamica i-a taiat elanul, facandu-l egoist, si acuzandu-l ca nu imparte si cu altii bogatia lui. Copchilul, saracul, se uita in stanga, se uita in dreapta, dupa care, cu o privire de genul “nu-i nimeni frate, cui sa dau?” continua sa hapaie inghetata.
Dar ma-sa nu se lasa deloc: “pai pe mine de ce nu ma servesti, nu vezi ca eu nu am ce sa mananc, asa ca tine?”. In momentul ala, privirea nedumerita a pustiului se transforma intr-una de genul “stiam eu ca trebuie sa fie o smecherie la mijloc, prea ai cumparat repede inghetata asta”, si, cu destul de multa retinere, intinde cornetul spre maica-sa. Aceasta, ia o gura de inghetata, si asteptandu-se la un raspuns matur de genul “acum stiu ca cea mai mare fericire pe lumea asta e sa imparti averea ta cu altii”, il intreaba pe borac: “Ei, ce-ai invatat din chestia asta?”
Se spune ca fiecare om se naste cu un scop in viata. Se pare ca ciutanul asta era predestinat sa devina un Bill Gates al Romaniei, pragmatismul iesindu-i prin toti porii lui de scolar: “Eu de aici am invatat ca daca nu iti dadeam tie inghetata, eu as fi avut mai multa!”
Se zice…
Mirela era o fetita. Da’ nu mai e de mult. Da’ atunci era. Si daca e sa mergem pe principiul “frumoasa, dar a dracului”, acum ar trebui sa arate ceva intre Angelina si Catherine Zeta Jones. Dar, pe vremea aia, avea 5 ani.
O viata de om. Atatia ani, si cu toate astea nu vorbea. Deloc. Cel putin, nu cand putea sa o auda cineva. Era clar ca intelege ce i se spune, nu o suspecta nimeni de retard, doar ca nu vorbea. Asa mica si tacuta, Mirela a plecat, ca de obicei, in vecini, in vizita. Vecina, femeie de treaba, moldoveanca pe cinste, o omeneste ca de obicei, cu placinta si cu prajituri. Mirela mananca si tace. Moldoveanca o intreaba ba una, ba alta, dar Mirela…malc!
Desi era evident ca sansele sa o faci pe pustoaica sa vorbeasca erau la fel de mari ca sansele sa castige Romania cu Serbia, moldoveanca nu se lasa si o intreaba incontinuu diverse. Dupa vreo 3 felii de placinta si ceva prajituri, Mirela da sa plece, dar moldoveanca e incapatanata: Si zi asa, nu vrei sa vorbiesti cu mine, chizdoiul ma-tii de fata!
Mirela se opreste. Se intoarce. Se vede in ochii ei ca ii pare rau ca si-a mahnit gazda. Se uita la moldoveanca, si apoi lasa ochii in pamant. Se intoarce spre usa, face doi pasi si se opreste. Intoarce iar capsorul spre gazda, si se uita fix in ochii ei. Vantul se opreste, timpul ingheata. Deschide usor gurita, de parca ar vrea sa zica ceva, dar se razgandeste si se intoarce iar spre usa.
Moldoveanca, surprinsa neplacut de propria slabiciune, pentru ca aproape crezuse ca fata va vorbi, reia atacul: Lasa lasa, mai vii tu la mine sa mananci placinta, chizdoiul ma-tii de fata!
Mirela se opreste iar. Dar de data asta nu mai e pic de tensiune. Vantul bate, ceasul merge, iar Mirela zambeste. Zambeste cu gura pana la urechi. Cand deodata, intreg tabloul idilic e zguduit din temelii de o voce cristalina de copil : Se zice Pizda, da??!!??
Xena era travestit
Stand de vorba cu prietenul chel cu katana, am aflat ca, din motive care mie imi scapa, s-au gandit mai multi oameni specializati in bataie sa organizeze cursuri de autoaparare pentru muieri. Initial asta a parut o idee buna. Pana si eu am fost pacalit de ea. Dupa care,ninja asta, mi-a povestit ce dialoguri inaltatoare a avut el cu diverse demoazele dornice sa devina samuraice, si m-am convins ca daca nu esti facut genetic pentru cafteala, totul e inutil:
Chelu’: Daca vezi ca nu merge cu fineturi, ca e ditai animalu’, distrage-i atentia o secunda si loveste-l cat poti tu de tare unde il doare mai tare (si arata vag spre picior)!
Samuraica: Adica…pe muschi?
Chelu’: Nu…mai sus!
Samuraica: Pe…tendon?
Chelu’: Nu, mai sus!
Samuraica: Cat de sus?
Chelu’: Adica ii futi una in coaie!
Samuraica: Aaaaaa…..da’…nu doare?
Alta pitzipoanca, era instruita cum sa loveasca. Si desi i se arata ca trebuie sa dea cu pumnul, statea cu laba (palma) deschisa:
Chelu’: Nu asa, strange pumnul, vii cu cotul aici, si apoi lovesti fulgerator!
Pitzi: Nu se poate doar cu palma?
Chelu’: Se poate, dar nu faci decat sa il enervezi mai tare, scopul tau e sa contracarezi atacul lui.
Pitzi: Pai eu nu pot sa dau cu pumnul!
Chelu’: Stai linistita, ca nu te pune nimeni sa dai ca un campion de box, dai cat poti tu de tare!
Pitzi: Nu e vorba ca nu am forta, dar daca strang pumnul imi rup unghiile!!
Ambele dialoguri s-au incheiat cu replica luptatoarelor, deoarece chelul meu a ramas fara cuvinte. Asa ca dragi copii, puneti mana si invatati, ca oricat de bine v-ati bate, tot se gaseste cineva sa va inchida gura!
Stapanul inelelor
Avand in vedere ca urmeaza sa ma nenorocesc (ma insor), a trebuit sa-mi trag verigheta. Si pentru ca eu sunt dovada ca omul se trage din maimuta, iar maimutele acapareaza tot ce sclipeste, cum am vazut verigheta, cum mi-am pus-o pe deget.
Chestie care n-a scapat neobservata de amicii mei (unii, ca aia care sunt masculi adevarati nu dau importanta la detalii din astea minore). Si, cum era normal, au inceput diverse discutii pe tema. Eu, ca sa ma dau spirtual, am inceput sa fac glume cum ca verigheta imi place al naibii de tare, dar ma incomodeaza cand ma spal pe maini, si sper sincer sa nu imi scot ochii dimineata cand ma spal pe mecla ( asta o data pe luna, cand am programata spalarea).
Dupa care au aparut povestile despre cat de des sau cat de rar sta inelushul pe mainile fiecaruia. Un prieten la fel de chel ca mine, dar nitel mai casatorit (eu cica sunt doar logodit), care are ca hobby orice poate provoca o moarte in chinuri, mi-a recunoscut sincer ca el tine verigheta pe mana dreapta (cica se tine pe stanga in mod normal) deoarece il deranjeaza cand manuieste katana (un soi de sabie extrem de foarte ascutita, pentru necunoscatori). Eu, impresionat de spusele lui, am dus vorba mai departe la alt cacastorit, care mi-a zis-o franc: “Cacat, io nu le am cu sabiile, dar io nu prea port verigheta ca ma incomodeaza cand fac laba”
Sincer, nu stiu la ce sa renunt…la verigheta sau la casatorie?
Uichipedia RULZ!
Nu stiu altii cum sunt, dar eu pe mine ma apuca o nostalgie nostalgica si imi rasare o lacrima in coltul uochiului cand imi aduc aminte de bataitzele pe care le luam cand eram mic din cauza “injuratului”. Repertoriul nu era vast, dar era cat se poate de fix: “Scarba curu pishu caca”. Astea 4 cuvinte spuse rapid unu’ dupa celalalt, insemnau bomba atomica a injuraturilor. A urmat un proces lent si indelungat, la fel ca formarea stalactitelor, in urma caruia in mintea mea s-au acumulat treptat expresii chieie, cum ar fi “pula” sau “pizda”.
Nu ca ma plang, dar totusi ma oftic. Daca la 5-6 ani as fi avut si eu uichipedia , as fi fost scutit de o groaza de picaturi de transpiratie rece si as fi dormit multe nopti. Habar nu aveti voi cat m-am chinuit sa inteleg daca “putoi” e injuratura sau alint. Nu era mai simplu sa fi citit atunci ca “A putoi is the possessor of a puţă“. Pentru cei care au facut doar rusa (salutare tata, ce mai faci?), asta se traduce asa: “Un putoi este posesorul unei pute”. Si in caz ca nu stiam ce-i aia puta, mi se traducea si asta: “A softer version of pulă is puta, which is roughly equivalent to “wiener” in English” (O versiune mai moale a pulii este puta, care este echivalentul “carnaciorului” in limba engleaza”.
Acum asta este! Nu mai pot da timpul inapoi, asa ca resemnat cu ideea asta, m-am apucat sa imi reimprospatez informatiile acumulate cu multa migala in copchilarie. Cand colo, ce sa vezi tata! In loc sa devin “the father of all knowledge” (tata, asta inseamna “parintele tuturor cunostintelor”), mai mult am intrat in dileme. Spre exemplu, doar pentru consolidarea informatiei, am citit definitia cuvantelor “labar” si “labagiu”, si cand colo aflu cu stupoare ca inseamna “a male who masturbates more often than is absolutely necessary” (un mascul care se masturbeaza mai mult decat este absolut necesar). Pai ce inseamna “absolut necesar”??? Si cum stiu cand sunt pe cale sa calc linia subtire dintre om normal si labagiu??
Si inca astea nu sunt decat intrebarile care nu ma macina asa tare. Daca citit cu atentie definitia, e vorba de “un mascul”. Pai asta nu e discriminare? Continuand rationamentul, se pare ca au dreptate astia de facura definitia, nu de alta, dar cuvantul “labagiu” nu are feminin nici la noi. “Labagioaica” sau “labara” nu exista decat daca ne sfortzam limbili. Ceea ce duce la o concluzie groaznica pentru mine, ca mascul: La o femela nu exista “absolut necesar” si “mai mult decat absolut necesar”. Cu alte cuvinte, o femela se poate autostimula (mi-era jena sa zic “masturba” sau “labari”) la nesfarsit, si nu intrece nici o limita. Si nu numai ca nu intrece nici o limita, dar este atat de normal sa se labareze incat nu exista un cuvant nici macar pentru aia care presteaza 24 de ore incontinuu. Bine, cand e vorba de raporturi cu un mascul, se zice ca e nimfomana sau nesatula. Nu pot decat sa ma intreb atat: daca femeile faceau armata, ar fi existat cuvantul “labagioaica”?
In caz ca nu v-ati prins sa dati click pe linkul de mai sus, va reproduc un alineat din uichipedia: “Pizda, which is phonetically identical to its many Slavic cognates (including Polish, Slovenian, Russian, Rusyn, Serbian and Bulgarian), is a common word for the external female genitalia, particularly the labia, but also including the vagina. It is an equivalent to “cunt” in English. (This can also mean anything that is ‘cool’, good or nice as in: “Masina asta noua e pizdă, frate.” meaning “This new car is cool, bro” whereas “pulă” is sometimes used to describe “uncool” things as in: “Masina asta veche e pulă” meaning “This old car is uncool (is a wreck)” although this is less common. )
(Tata, mi-e prea lene sa scriu acum traducerea, dar promit sa iti explic personal. Pentru cei care se amuza, sa stiti ca rationamentul asta l-am auzit mai demult la o trupa de stand-up, in speta DEKO. De unde trag concluzia ca Deko is the softer version of a wikipedia…
Nu vreau sa va stric toata placerea, asa ca va las sa va delectati singuri cu definitiile. Sper doar ca pe perioada cat ati citit randurile astea, v-ati simtit “pizda”, si nu “pula”.
Da-l Naibii de Server (DNS)
Tineti minte ca in povestile cu zane si vrajitoare, erau de ajuns sa zici Hocus Pocus sau Abracadabra si totul se rezolva? Ideea e urmatoarea: Vrajile exista, doar CA CUvantul magic e cu totul altul.
Sa va sexplic: Ca orice om nesanatos la cap, am dat sa intru pe site-ul lui Apo. Lasati-va impinsi de CURiozitate si apasati pe link, dupa care reveniti aici. Daca ati vazut o pagina pe fond maroniu, crem, sau orice alta culoare in afara de negru si albastru, inseamna ca voi vedeti versiunea noua. Heeeeeeei, am zis sa verifici, ce culoare are prima pagina, nu sa ii citesti lui articolele, hahalero care esti!!
Mda, pentru voi astilalti care inca ma cititi pe mine, aflati ca strapuns de durere ca nu pot sa citesc ce mizerii i se mai intampla lui Apollinaire, am facut singurul lucru omeneste posibil. Am pus mana pe telefon si l-am sunat. Dupa ce am calculat noi toate variantele problemei, a ramas ca el se mai documenteaza si eu mai beau o bere pana termina el de citit. Dupa ce am terminat juma de lada, vine si el cu solutia. Cica sa intru in RUN, sa scriu CMD, si acolo sa bag formula magica “ipconfig/flushdns”. Avand in vedere ca suna a fizica cuantica si eram constient ca nu am cum sa-l contrazic pe Maestru, am facut ce mi-a indicat, motiv pentru care pe monitor mi-a aparut mesajul “succesfully flushed the dns resolver cache”. Din cata engleza shtiu eu, expresia “flushed” inseamna ca am tras apa la buda. Si avand in vedere ca tocmai rostisem un “sa ma cac pe el de net”, am presupus ca trasul apei era exact ceea ce trebuia sa se intample.
Ei bine, nu era! Dar, desi nici asa n-am rezovat nimic, am ajuns macar la concluzia finala: Trebuie ca e de la ei( aia de imi da mie net, adica. In unele limbi exotice, am auzit ca se zice provaidar) Pun mana pe telefon, sun, astept vreo 3 minute sa dau de un operator, dau de el in sfarsit, ii explic inca 3 minute ce problema am, el se prinde ca “aici e mai degraba o chestie pentru departamentul tehnic”, astept inca 3 minute sa se faca legatura cu tehnicul, raspunde si aici cineva, ma apuc sa explic de ce sunt mai suparat ca japonezii dupa Hirosima, cand colo, mujicul mi-o reteaza din prima : Dar nu are treaba cu noi, nu e problema noastra. Numai ca in ignoranta lui a facut greseala capitala. Mi-a dat o jumatate de farama de bruma de SUGEstie: Sa schimb browserul. Ce nu stia el este ca eu asteptam replica asta ca Diaconescu pe Elodia. Imediat am sarit la contraatac, si mi ti l-am pleznit cu contraargumente, ca Tolea pe Magda Ciumac. Deja auzeam cu ii pulseaza vena la tampla cand povesteam despre experientele cu Mozilla, Explorer sau Google Chrome, cand, deodata, fara sa shtiu, am atins coarda sensibila mai precis decat un bold la acupunctura.
Si asa mi-am dat zeama ca “Abracadabra” sau “Hocus Pocus” sunt minciuni inventate de Petre Ispirescu, ca sa isi faca trafic mai mare pe www.basme.ro. Formula magica este : “aipi config slesh denese”. Mai copii, nu va mint, cand a auzit rostindu-se cuvintele astea, vena lu’ minitehnicus s-a oprit brusc din pulsat, calmul s-a instalat la fel de sigur ca rigiditatea la mortaciuni, si deja puteam simti telepatic cum il cuprinde o stare de nirvana. Oarecum nedumerit de schimbarea brusca a evenimentelor, am continuat contraatacul pana la capat, convins ca trebuie sa fiu la fel de nemilos ca Inchizitia Spaniola. Starea de beatitudine era insa deja omniprezenta, incat vorbele mele erau deja inutile. Ca sa fiu sincer, cand i-am zis-o si p-aia cu trasu’ apei la buda s-a auzit cum i se umecteaza chilotzii, dar oricum era deja prietenul meu pe viata.
Mai trebuie sa va spun ca a tastat febril un mesaj catre Dumnezeul Departamentului Tehnic pentru a cere lamuriri suplimentare? Ca mi-a promis ca indiferent de cat de evaziv va fi raspunsul primit, el ma va contacta sa ma anunte? Ca s-a declarat umit, mirat si nedumerit de o asemenea problema atipica? Si ca daca nu eram la telefon, m-ar fi pupat pe gura ?
Va voi tine la CURent. Pana una alta, va salut cu drag, si nu uitati: AIPI CONFIG SLESH DENESE
Ha-ha-ha,ce-mi plac glumele mele!!
Desi replica e basesciana, mi se poate aplica si mie acum. Uitati-va la cata arhiva am! Cum unde? In dreapta! Eeeeexact, acolo unde scrie “archives” …Hai mai ca doar suntem latini, cum adica ce-i aia archives?… Ce? Recunosti unele titluri? Pai normal, ca doar e munca mea de ani de zile! Daca stii unde s-a nascut 4mall, atunci stii si unde ai mai citit… Cum adica ti s-a parut? Nu recunosti nimic? Pai atunci pune mana si citeste. Sau, ma rog, uochiu’!
Informer
Nu, nu e vorba de celebra melodie a lui Snow. E vorba de “ciripitorii” despre care se face atata tam-tam, gen Voiculescu alias Felix, Mona Musca, etc. Nu, nu am de gand sa ma leg de ei.
Cei pe care am eu pica sunt preotii, popii, parintii, ninjii. Si nu toti, ci doar ciripacii. De fapt pe toti, ca acum trag cu dintii si trag toate sforile ca nu cumva popii care au colaborat cu SECU sa fie dati in vileag. De ce mai? Adica vine lumea la voi sa se spovedeasca, si voi ii dati in gat? Si acum vreti sa nu fiti dati in vileag?
De ce e Voiculescu mai prost decat voi? De ce fiti eternii nevinovati? De ce va incapatanati sa credeti ca mai aveti vreo influenta, ca s-au dus vremurile cand cruciadele erau la moda? Adica oricare colaborator al Securitatii e un nenorocit care trebuie batut in public, dar voi preotii, care pentru spovedanie SUNTETI OBLIGATI SA PASTRATI SECRETUL, ar trebui sa fiti absolviti de orice vina? Nu pot face altceva decat sa va urez cea mai nasoala chestie care poate urata unui popa: DU-VA DRACU!
